duminică, 26 iulie 2015

BULGARIA 2015-IN CAUTAREA CETATILOR TRACICE-DIN SATUL KASPICHIAN IN SATUL NEVSHA-PARTEA A TREIA

Pe 20 iulie 2015 am trecut cu usurinta granita dintre rai si iad si vice-versa.
De-alfel,cam in toate zilele s-a intamplat la fel.
Am scapat de satul Kaspichian,cam ostil,cu comunitate turca si tigani.Satul are strazile in panta si sade la baza unui munte mic de 400 metri inaltime.Casele sunt facute din piatra de rau de munte iar portile sunt inalte.Rar vezi o locuinta mai de doamne-ajuta,restul fiind vechi,foarte vechi.Desi bulgarii vorbesc numai de rabota si iar rabota(munca si iar munca),sunt saraci lipiti.Nici macar o fereastra nu e mai noua,totul e mostenit,primit,carpit.Din centrul satului Kaspichian am luat apa de la o cismea.O baba ma intreba daca sunt macedonean sau italian.Nici una,nici cealalta.Am observat ca satul avea un cult al diferitelor nationalitati,steaguri ale unor tari falfaind pe stalpii de curent electric.
Un tiganus imi tot zicea "sokares",dar habar n-aveam ce inseamna.Apoi ma intreba "parashut?"Era de fapt a doua persoana care ma intreba "parashut?" si greu imi cazu fisa.Pe-aici sunt curenti buni de aer si varfulete de pe care te poti da cu parapanta.Cum valea pe care intrasem deja,Provadia,era foarte larga,flancata de munti,se practica sportul asta,paragliding.Si cum rucsacul meu arata ca o parasuta,era de inteles.
Dis-de-dimineata,niste tineri trecura pe langa mine,atunci cand imi strangeam cortul.Eu le-am zis "salut!" iar ei mi-au zis:"parashut!".Atunci m-am enervat,gandandu-ma la altceva.Le-am zis in gand:"baa,n-am nici o parasuta cu mine".
Am iesit din sat si m-am indreptat spre satul Mogila.Am luat-o pe camp,nu pe sosea.Varful piramidal imi aparea foarte tentant de urcat.
In vreo ora am ajuns in Mogila.De la piata mi-am luat un dovlecel si o rosie imensa.Am intrebat-o pe doamna care vindea in piata(era o singura persoana)cum ajung la Canionul si Cascada Sharlaka.
Mi-a aratat.Am mai mers 40 de minute pana acolo.Daca privesti culmile astea domoale si inverzite,din sat,n-ai zice ca inauntrul lor sunt canioane si cascade.Practic,aici le-ar fi placut in mod sigur catorva persoane din anturajul de pe Exploreaza Parcul Natural Comana.Aici chiar eram in munte.Trecusem de la iadul celor 40 de grade Celsius,la raiul unei zile de primavara,cu adieri de vant si racoare.Erau vreo 20 de grade in canion.Aici mi-am prajit dovlecel si l-am uns cu branza,apoi am taiat gustoasa rosie de gradina.O desfatare sa stai aici.Oare de ce n-oi mai fi ramas??
Cascada are doar vreo 5 metri,insa e superba.Canionul se continua daca urci pe o sfoara cam subreda.La baza cascadei este o marmita cam adanca,de culoare verde.
M-am indreptat spre sat.Acolo am intrebat la birt de avtobus na selo Nevsha(autobuz catre satul Nevsha) si batranii de la birt,care stateau la o mastikata,mi-au spus sa raman in sat,ca e pericol cu canicula si ca apa n-o sa gasesc.Am baut o bere Shumenskaia si am iesit din nou la iad.Iadul unui asfalt incins la 50 de grade.
Am mers 12 km pana in satul Nevsha,dar asa calduri n-am mai patit in nici o excursie,de cand merg pe munte.
Nu trecea nici o masina,caldura iesea din asfalt de parca eram in Arizona.
M-am asezat pe asfalt,am binecuvantat boschetii inalti de un metru si m-am facut ghe sub ei.Apa mea era pe sfarsite.Niciodata n-am mai baut atat de multa apa ca pana acum:cel putin cate 4 litri pe zi.
A fost un drum intre viata si moarte ,pana in satul Nevsha.La un moment dat,din drumul principal de Nevsha,se desprindea un drumeag,prin padure.M-am asezat pe el si mi-am spus ca voi sta pana la sase seara,cand s-o mai duce zaduful.
M-am intins ca o pleasca ,pe izopres,resemnat.Am auzit caini.Era un cioban ,cu caprele.Ah,nici aici nu scap.
Cainii m-au simtit si cand m-au vazut intins ca o placinta,au alergat spre mine.Ciobanul a strigat la ei,si atunci ei doar m-au mirosit.Eu le-am dat paine si ei mi-au dat purici.
L-am intrebat pe cioban daca e bine si pe aici spre satul Nevsha.Ciobanul,cu grimasa de om ingrozit ca vazu o aratare in padure,imi spuse ca pot sa o iau pe aici,prin padure,si ajung in sat.
Asa am facut,numai ca drumul prafos de tara parea ca se indeparteaza de o localitate.Atunci l-am injurat pe cioban,apoi mi-am retras cuvintele.Satul era departe.Am mai mers vreo 6 km.Epuizat,am intrat in satul Nevsha,care m-a intampinat cu niste case parasite,lugubre,de parca as fi jucat intr-un film de groaza.
Totusi,speranta nu moare ,nu se preda...
Am batut disperat la poarta unor bulgari.Crapam de sete.Cand au auzit ca sunt roman,imediat m-au primit.
Mi-au dat apa si mi-au spus ca pot sa pun cortul in padurea lor de pin.
A pus cortul asa cum au zis,numai ca pe la noua seara isi facu aparitia padurarul care ma intreba ce caut pe acolo.I-am spus ca sunt turist si ca vizitez Probitiat Kamak.Astea erau cuvintele magice pentru bulgari,altfel as fi sfeclit-o!Bucuros nevoie mare ca am mai sarit un hop,mi-am pus de mancare.











Un comentariu:

  1. Tare haios : Eu le-am dat paine si ei mi-au dat purici :))

    Bulgarii chiar sunt asa de amabili cand aud ca esti roman ? Intr-un fel este normal .

    RăspundețiȘtergere